imi place singuratatea acestor doi copaci cu ceata si peisajul din spate ... personal as fi avut o alta abordare la incadrare si expunere dar e doar o parere personala, imaginea e faina
as fi incadrat cu mai putin cer si mai mult camp cu iarba ... as fi pus camera chiar un pic mai jos, mai aproape de niste smocuri de iarba mai inalte iar ca expunere as fi optat pentru o luminozitate mai mare a campului si a copacilor iar din postprocesare as mai fi intunecat putin din fundal ... dar repet ce am zis de la inceput: e doar o parere personala ce rezulta din alt mod de a fotografia ... nu am vrut sa sugerez ca e gresit cum ai gandit tu cadrul :)
E posibil ca abordarea mea sa nu fi dat rezultate bune in final ... uneori incerci sa imbunatatesti ceva si ajungi cu o versiune mai slaba decat originalul :)
TOMA, DACA TE-AI FI LASAT MAI JOS AI FI PIERDUT SPECTACOLUL DIN SPATE... DE ASTA SUNT CONVINS. Mie personal imi place asa. e altceva decat niste dealuri cu ceata. Cei doi copaci ne arata o alta parte posibila a unei povesti... si anume ca si imperfectiunea celor doi copaci uscati pot coabita cu frumusetea desfasurata in fundal... Un perfect contra unui imperfect, o pata neagra pe un mare alb... Rupe "monotonia" data de genul de cadre ce trateaza ceturile ... ATI de la mine ! :)
sunt de acord cu voi. cred ca ar mai ramane o varianta: te apropii inca un pic de copaci, cu camera cat mai sus, si rotata spre jos, in acest fel nu pierzi din fundal, dar in acelasi timp poti sa ai mai mult prim plan si mai putin cer. si eu as expune mai luminat prim planul. oricum, si in forma originala e foarte buna imaginea.
da si mie :), stiu ca am exagerat putin cu vignetarea dar ca sa mai salvez din cer, pe atunci testam un filtru ndx400 si nu stiam formula de expunere exact